dedicată drepturilor de autor, proprietății intelectuale și noilor tehnologii în cultură

Big data

se referă la volume masive de date structurate și nestructurate care sunt generate continuu și care depășesc capacitatea sistemelor tradiționale de procesare. Aceste seturi de date necesită tehnologii și algoritmi avansați pentru a fi analizate și a extrage informații valoroase pentru luarea deciziilor.

Imprimarea 3D

este o tehnologie de fabricație aditivă care creează obiecte tridimensionale prin depunerea succesivă de materiale în straturi subțiri, pe baza unui model digital. Procesul începe cu un fișier de design 3D care este segmentat în sute sau mii de secțiuni orizontale de către un software specializat, iar imprimanta construiește obiectul strat cu strat, de jos în sus. Această tehnologie utilizează diverse materiale precum plastice, rășini, metale, ceramică sau chiar materiale biologice, în funcție de tipul de imprimantă și aplicația dorită. Imprimarea 3D a revoluționat domenii precum prototiparea rapidă, medicina (proteze, implanturi), industria aerospațială, arhitectura, educația și producția de bunuri personalizate. Principalele avantaje includ posibilitatea creării de geometrii complexe care ar fi imposibil de realizat prin metodele tradiționale, reducerea deșeurilor de material, personalizarea produselor și accelerarea procesului de dezvoltare a produselor.

Token-izarea

în contextul proprietății fracționate permite divizarea unui activ de valoare mare în unități digitale mai mici (token-uri), oferind mai multor persoane posibilitatea de a deține și tranzacționa părți din bunuri precum opere de artă, imobiliare sau investiții. Fiecare token reprezintă o fracțiune exactă din activul original, cu drepturi proporționale pentru proprietarul său.

Metaunivers

este un spațiu virtual persistent și interconectat unde utilizatorii pot interacționa prin avataruri digitale, participând la activități sociale, economice și creative. Acest mediu combină realitatea virtuală, augmentată și tehnologiile blockchain pentru a crea o experiență digitală imersivă și continuă.

În realitatea virtuală (VR), avatar-ul devine corpul digital al utilizatorului în mediul virtual complet. Utilizatorul „locuiește” în avatar, controlându-l prin mișcări fizice captate de senzori, creând o experiență de imersiune totală.

În realitatea augmentată (AR), avatar-ul este o reprezentare digitală care se suprapune peste mediul fizic real prin intermediul ochelarilor AR sau al altor dispozitive speciale, permițând utilizatorilor să vadă și să interacționeze cu personaje virtuale care par să existe în spațiul lor real, sau să își vizualizeze propria imagine transformată digital în contextul mediului înconjurător.

În metavers, avatar-ul devine identitatea principală a utilizatorului în acest univers digital paralel, menținându-și continuitatea între diferite platforme și experiențe virtuale. Este vehiculul prin care oamenii socializes, lucrează și trăiesc în spațiul digital.

Avatar-ul transformă interacțiunea cu tehnologia din simpla utilizare a unei interfețe în experiența de a fi prezent digital.

Deep fake

reprezintă o tehnologie de inteligență artificială care utilizează algoritmi de învățare profundă (deep learning) pentru a crea sau manipula conținut video, audio sau imagini, făcându-le să pară autentice în timp ce sunt complet fabricate. Termenul provine din combinația cuvintelor „deep learning” și „fake”. Tehnologia permite înlocuirea feței unei persoane cu cea a altei persoane în materiale video, crearea de declarații audio false care imită vocea cuiva, sau generarea de imagini complet artificiale care par reale. Deepfake-urile au aplicații legitime în industria divertismentului, educație și artă, dar ridică serioase probleme etice și de securitate, fiind utilizate pentru dezinformare, manipulare politică, pornografie non-consensuală și fraudă. 

Challenge (în contextul rețelelor sociale)

este provocare virală lansată pe rețelele sociale în care participanții îndeplinesc o sarcină specifică, o filmează/fotografiază, postează conținutul online și nominalizează alți utilizatori să facă același lucru într-un interval de timp determinat (de obicei 24-48 ore).

Hashtag hijacking

este o practică prin care utilizatorii sau organizațiile preiau un hashtag popular sau o etichetă trending pentru a-și promova propriul conținut, mesaje sau agende, chiar dacă acestea nu sunt legate de subiectul original al hashtag-ului.

Această tehnică poate fi folosită în scopuri de marketing pentru a obține vizibilitate sporită, poate fi utilizată în mod malițios pentru a răspândi dezinformări, a deturna conversații importante sau a promova conținut nepotrivit sub acoperirea unui subiect legitim sau poate fi folosită în scopuri pozitive, cum ar fi amplificarea unor cauze sociale importante, contracararea campaniilor de ură sau redirecționarea atenției către mesaje constructive și educative, devenind un instrument de activism digital și solidaritate socială.

Deși uneori poate fi o strategie de marketing creativă sau o formă de protest digital, această practică ridică întrebări etice complexe despre respectul pentru conversațiile publice, puterea colectivă a utilizatorilor și poate influența atât pozitiv, cât și negativ credibilitatea și impactul celor care o folosesc.

Shadow-banning

este o formă de cenzură digitală invizibilă prin care platformele limitează drastic vizibilitatea postărilor unui utilizator fără să-l notifice, astfel încât acesta continuă să publice conținut care ajunge la foarte puțini oameni sau la nimeni, creând iluzia libertății de exprimare.

Spre deosebire de suspendarea directă a unui cont, această practică este deosebit de insidioasă deoarece utilizatorul nu realizează că este cenzurat și nu poate contesta o sancțiune despre care nu știe că există, permițând platformelor să suprime conținut politic sensibil fără a genera scandaluri publice despre cenzură.

Cultura ca bun public global*

este conceptul care privește produsele, valorile și practicile culturale ca resurse comune ale umanității, care transcend granițele naționale și aparțin patrimoniului colectiv mondial. Această perspectivă recunoaște că elementele culturale fundamentale – limbajele, tradițiile, cunoștințele ancestrale, formele artistice și expresiile creative – au o valoare intrinsecă pentru întreaga omenire și nu ar trebui să fie monopolizate sau restricționate exclusiv de anumite grupuri, state sau corporații.

Conceptul promovează ideea că accesul la cultură și participarea la viața culturală sunt drepturi universale, iar diversitatea culturală reprezintă o bogăție care beneficiază toate societățile. Cultura ca bun public global implică responsabilități colective pentru protejarea patrimoniului cultural, promovarea dialogului intercultural și asigurarea că beneficiile culturale sunt distribuite echitabil.

Această abordare se opune comercializării excesive a culturii și susține politici care facilitează schimbul cultural liber, protejează drepturile comunităților indigene asupra tradițiilor lor și promovează cooperarea internațională în domeniul cultural.

În era digitală, conceptul capătă noi dimensiuni prin dezbaterile despre proprietatea intelectuală, accesul la conținutul cultural online și necesitatea de a preveni omogenizarea culturală globală.

(*Cultura a fost declarată pentru prima dată bun public global la conferința din 2022 Mondiacult – World Conference on Cultural Policies and Sustainable Development: 150 de state membre UNESCO, în unanimitate.)

Intermedia

este un termen care descrie formele de artă ce combină multiple medii sau discipline artistice, estompând granițele dintre formele tradiționale precum pictura, sculptura, muzica, dansul și teatrul. Lucrările intermedia integrează adesea elemente tehnologice, performative și participarea activă a publicului, creând experiențe artistice hibride.

Această abordare încurajează artiștii să gândească dincolo de convențiile stabilite și să experimenteze cu modalități noi de creare și prezentare artistică. Intermedia contestă noțiunile tradiționale despre ceea ce reprezintă arta și modul în care aceasta ar trebui să fie experimentată, oferind atât creatorului, cât și publicului o experiență artistică mai imersivă și interactivă.

Influencer / creator de conținut

este o persoană care și-a construit o audiență semnificativă și angajată pe platformele de social media sau în mediul online, având capacitatea de a influența opiniile, comportamentele, preferințele culturale, orientările politice și deciziile urmăritorilor săi prin conținutul pe care îl creează și distribuie.

Acești creatori de conținut își dezvoltă autoritatea și credibilitatea într-o anumită nișă sau domeniu de interes, care poate varia de la aspecte comerciale precum moda și tehnologia, până la subiecte sociale, politice, artistice sau culturale, construindu-și reputația prin consistența și autenticitatea mesajelor transmise. Influencer-ii colaborează atât cu branduri și companii pentru promovarea de produse, cât și cu organizații non-profit, mișcări sociale sau instituții culturale pentru susținerea diverselor cauze și inițiative.

Ei pot varia de la micro-influencer-i cu câteva mii de urmăritori până la mega-influencer-i cu milioane de fani, fiecare categorie având propriile avantaje în termeni de engagement și credibilitate.

Fenomenul influencer-ilor a schimbat fundamental modul în care se formează opiniile publice, se promovează valorile culturale și se mobilizează susținerea pentru diverse cauze, oferind o alternativă mai personalizată și directă la canalele tradiționale de comunicare, dar a ridicat și întrebări despre transparența mesajelor, impactul asupra sănătății mentale a tinerilor și responsabilitatea socială a acestor personalități publice digitale în modelarea societății contemporane.

Agency cultural

este un concept din sociologie și antropologie care se referă la capacitatea indivizilor sau grupurilor de a acționa în mod conștient pentru a influența, modifica sau crea aspecte ale culturii din care fac parte. Acest termen descrie puterea oamenilor de a face alegeri culturale semnificative, de a reinterpreta tradiții, de a promova noi forme de expresie și de a participa activ la schimbările culturale din societate, în loc să fie doar consumatori pasivi ai culturii.

Agency cultural se manifestă prin crearea de artă, organizarea de evenimente culturale, promovarea diversității, susținerea mișcărilor artistice sau inițierea de dialoguri interculturale.

Conceptul subliniază că indivizii și comunitățile au capacitatea de a fi producători și mediatori activi care contribuie la evoluția valorilor, normelor și identităților colective, putând influența tendințele culturale atât la nivel local, cât și global prin platformele digitale și rețelele sociale.

Subscribe