Hibriditatea a devenit un concept fundamental în studierea culturii digitale contemporane, reprezentând zona de contact în care diferite culturi, practici și tehnologii se întâlnesc, se amestecă și se transformă reciproc.
În contextul mediilor digitale, hibridizarea depășește conceptul tradițional de intermedialitate, generând forme noi și heterogene de expresie culturală care funcționează în așa-numitele „spații terțe” – zone de convergenție între realul și virtualul.
Această transformare profundă afectează nu doar modul în care percepem și creăm artă, ci și relația dintre știință, tehnologie și practici culturale.
Digitalizarea permite operațiuni aproape genetice asupra mediilor, creând hibriduri subiect-mașină care schimbă fundamental statutul operei, spectatorului și autorului în societatea contemporană bazată pe cunoaștere.
Sursa: Spielmann, Yvonne, și J. David Bolter. „Special Section Introduction: Hybridity: Arts, Sciences and Cultural Effects.” Leonardo, vol. 39, nr. 2, aprilie 2006, pp. 106-107.
