Cercetare despre meserii 

profesii 

creative

Ce sunt profesiile creative și cum funcționează industriile culturale în România?

Din 2017: materiale video cu profesioniști din diferite domenii creative: curatoriat,  management cultural, regie, film, fotografie, muzică, arhitectură, artă și literatură, create prin intermediul metodei de transfer de cunoștințe generative. 

Din 2021, prezentăm și alte materiale,  în care sunt urmărite profesii creative care utilizează instrumente digitale și structuri precum: creare de cod, Open Source, Open Patents, Creative Commons, Wikipedia, Crowdsourcing, Metadate, Criptomonede, aplicații de geolocație, Internet of Things (IoT), cloud computing, big data, NTF (non-fungible token), VR (virtual reality), AR (augmented reality) și analiza datelor, robotică și imprimare 3D, dar și platformele agregator.

Pe lângă materialele video, sunt centralizate documentări și studii culturale despre ecosisteme culturale românești și internaționale.

Stay online!

#profesiicreative

#meseriileviitorului

#formareculturala

#cofinanțatAFCN

Transfer de cunoștințe prin interviuri și studii

Prin aceste interviuri de „transfer de cunoștințe”, se urmărește stimularea interesului tinerilor  să reflecteze asupra calităţilor personale necesare exercitării meseriilor din domeniile vizate, asupra timpului dedicat formării continue şi asupra oportunităţilor oferite de activarea în domeniul cultural.

Interviurile video sunt însoțite de materiale de cercetare-documentare, pentru a investiga detalii privind profesia respectivă sau domeniul de activitate or sectorul de lucru.

Profesii creative în COR

+ meserii noi (meseriile viitorului)

Domenii culturale abordate

Profesioniști intervievați

Ore lucrate la proiecte

În proiectul „Industrie culturală 4.0: profesii creative ale viitorului”, derulat în 2021, sunt urmărite profesii creative care utilizează instrumente digitale și structuri precum: creare de cod, Open Source, Open Patents, Creative Commons, Wikipedia, Crowdsourcing, Metadate, Criptomonede, Internet of Things (IoT), cloud computing, big data, NTF (non-fungible token), VR (virtual reality), AR (augmented reality) și analiza datelor, robotică și imprimare 3D, dar și platformele agregator.

#ProfesiiCreative #MeseriileViitorului

Industrie culturală 4.0: profesii creative ale viitorului

Proiectul promovează în online, prin video, foto și text profesii creative contemporane și este adresat în special tinerilor dorească să lucreze sau deja lucrează în industriile creative.

Proiectul propune urmărirea de evoluții profesionale dintr-un punct de vedere disciplinar dar și interdisciplinar și polivalent ca abilități și competențe, pentru facilitarea cunoașterii acestora de către tineri aflați la început de carieră, dar și de operatori culturali și antreprenorii creativi cu experiență, care vor să colaboreze cu profesioniști din domeniile vizate.  

Se desfășoară în 2021, cu o cofinanțare AFCN și parteneri Modernism.ro, Muzeul Național al Literaturii Române București, The Institute

Detalii suplimentare: Oana Nasui, coordonator comunicare, [email protected], 0730040514

 

Interviuri cu profesioniști

#MeseriileViitorului

#ProfesiiCreative

#FormareCulturala

Alina Calistru este Community Engagement Manager la ANIS – Asociaţia Patronală a Industriei de Software și Servicii din România, singura asociație patronală a industriei românești de software și servicii, înființată în 1998 și  membră a Digital Europe; în acest moment, cei peste 140 de membri ANIS reprezintă aproximativ 66% din totalul industriei IT românești.

Alina Calistru

community engagement manager , ANIS

Ana-Maria Stancu este CEO al Bucharest Robots – primul start-up din România dedicat roboților umanoizi și roboților de servicii, fondatoare a RoboHub – un centru de învățare în domeniul roboticii și programării, în special pentru copiii din grupurile vulnerabile, dar și pentru restul copiilor sau adulților interesați și membru în Board-ul euRobotics – rețeaua europeană de robotică civilă. Ana-Maria are o experiență de peste 20 de ani în domeniul ONG și al monitorizării politicilor publice din România. A inițiat, alături de alte organizații în domeniu, Coaliția pentru Educație Digitală în Romania și se implică activ în elaborarea politicilor publice în domeniul noilor tehnologii.

Ana-Maria Stancu

fondator, CEO, E-CIVIS, Bucharest Promo Robots

Cu un background în comunicare și User Experience Design, Olivia își dedică timpul, din 2016, coordonării programelor Code for Romania. Pasionată de tehnologie și de modul în care digitalul poate modela și îmbunătăți viața de zi cu zi a oamenilor, Olivia are ca obiectiv înțelegerea în profunzime a comportamentelor umane în interacțiunea cu mediul online. Având un focus puternic pe funcționalitate, eficiență și simplificare, provocarea cea mai mare a sa este să traducă de la complicat la simplu, de la mare la mic, de la haos la sens în tot ceea ce ține de construirea de soluții digitale care au ca scop rezolvarea problemelor care ne vizează pe toți.

Olivia Vereha

User Experience Designer, Code4Romania

Mihai Lupu este managerul general al Federației Patronatelor din Industriile Creative, prima – și până acum singura – federație patronală românească înființată altundeva decât în București, adică la Iași. În această calitate reprezintă Industriile Creative românești în Consiliul de Export al României. Pe această linie, Mihai se implică activ în finanțarea internaționalizării brandurilor și inovațiilor românești prin participarea la târguri internaționale de profil.

Mihai Lupu

manager general, Federația Patronatelor din Industriile Creative

Alina Aura Silivestru este Innovation Manager la Digitas România / Publicis Groupe, fiind anterior digital planner, head of media, lead manager în diferite companii.

Alina Aura Silivestru

innovation manager, Digitas / Publicis Groupe

Anamaria Hâncu este Co-Founder, Board Member & Communication Consultant la Let`s do it Romania, Communication Manager pentru INNA, Antonia, Delia și PR&CSR Manager SAGA Festival.

Anamaria Hâncu

PR & CSR & Promoter, INNA Management, Let`s do it Romania

Răzvan Florian este cercetător și studiază rețele neuronale profunde care permit unor agenți artificiali să înțeleagă mediul în care evoluează. Este fondator al Epistemio, o firmă care își propune să îmbunătățească radical evaluarea în cercetare, prin agregarea de evaluări furnizate de cercetătorii care citesc publicațiile științifice evaluate.

Răzvan Florian

președinte, fondator, Institutul Român de Știință și Tehnologie Cluj-Napoca, Epistemio, Ad Astra

Adela Greceanu

scriitoare şi jurnalistă de radio, Radio Romania Cultural

Matei Martin

jurnalist și mediator cultural, Dilema Veche, Radio Romania Cultural

A patra revoluție industrială

Termenul „A patra revoluție industrială” se referă la tehnologii și concepte de organizare a lanțului valoric. Cea de-a patra revoluție industrială are ca scop influențarea diferențelor dintre sfera fizică, digitală și biologică. Integrează sistemele cibernetico-fizice și internetul obiectelor (IoT), datele mari și cloud computing-ul, robotica, sistemele bazate pe inteligență artificială. 

Conceptul de „A Patra Revoluţie Industrială“ a apărut în 2016, odată cu volumul omonim al lui Klaus Schwab, fondator şi preşedinte executiv al Forumului Economic Mondial, gazdă anuală pentru peste 3000 de lideri politici, economici, din ştiinţă şi cultură. Conceptul se referă la o combinaţie de tehnologii care schimbă modul în care trăim, muncim şi interacţionăm. În comparație cu revoluțiile industriale anterioare, cea de-a patra evoluează într-un ritm exponențial, nu într-un ritm liniar.

Profesii în industrii culturale și creative

Codurile CAEN în ICC sunt: activităţile de editare, activităţile de producţie cinematografică, video şi de programe de televiziune; înregistrările audio şi activităţile de editare muzicală; activităţile de servicii în tehnologia informaţiei; activităţile de servicii informatice; activităţile de arhitectură şi inginerie; activităţile de testări şi analiză tehnică; publicitatea şi activităţile de studiere a pieţei; activităţile de creaţie şi interpretare artistică; activităţi ale bibliotecilor, arhivelor, muzeelor şi alte activităţi culturale; activităţile sportive, recreative şi distractive.

În COR – Clasificarea Ocupațiilor din România regăsim, pentru zona creativă:

k

Subgrupa 26 - Specialiști în domeniul juridic, social și cultural

262 Bibliotecari, arhivari si curatori (2621 Arhivari si curatori, 2622 Bibliotecari si specialisti in alte servicii de informare)

264 Autori, jurnalisti si lingvisti

265 Artisti creatori si actori (2651 Specialisti in arte vizuale, 2652 Muzicieni, cantareti si compozitori, 2653 Dansatori şi coregrafi, 2654 Regizori şi producători de film, teatru şi alte spectacole, 2655 Actori, 2656 Crainici la radio, televiziune şi alte mijloace de comunicare, 2659 Artişti creatori şi actori neclasificaţi în grupele de bază anterioare)

Subgrupa 34 - Alţi specialişti în domeniul juridic, social şi cultural

343 Alţi specialişti în domeniul artistic, cultural şi culinar:

3431 Fotografi,

3432 Designeri de interior şi decorator,

3433 Tehnicieni în domeniul artei (expoziţii, muzee şi biblioteci)

Subgrupa 21 – Specialişti în domeniul ştiinţei şi ingineriei

216 Arhitecţi, proiectanţi, topografi şi designeri:

2161 Arhitecţi constructori,

2162 Arhitecţi în domeniul peisagistic,

2163 Designeri produse şi îmbrăcăminte,

2164 Proiectanţi în domeniul urbanismului şi de sistematizare a traficului,

2166 Designeri grafică şi multimedia

Subgrupa 35 - Tehnicieni în informatică şi comunicaţii

352 Tehnicieni în domeniul telecomunicaţiilor şi al radiodifuziunii şi televiziunii

Subgrupa 12 - Conducători în domeniul administrativ şi comercial

1223 Conducători în domeniul cercetării şi dezvoltării

Subgrupa 14 - Conducători de unități din industria hotelieră, comerț și alte servicii

1431 Conducători de centre sportive, recreative şi culturale

De la meserii creative la industrii culturale

 Este un proiect de promovare în mediul online a profesiilor creative și este adresat în special tinerilor din România care aspiră să lucreze sau sunt tineri practicieni în industriile creative. 

A fost desfășurat în 2020, cu o cofinanțare AFCN și parteneri Modernism.ro, Muzeul Municipiului București, Muzeul Național al Literaturii Române București.

 

Mediu de învățare formal și informal

De-a lungul secolului trecut și până astăzi, diferite profesii creative au avut un parcurs distinct, iar proiectul își propune urmărirea acestei evoluții în domeniile muzică, film, artă și literatură și promovarea specificului profesiilor din sectoarele respective, pentru facilitarea cunoașterii acestora de către tineri aflați la început de carieră, dar și de operatori culturali cu experiență, care vor să colaboreze cu profesioniști din domeniile vizate. 

Experții cu care am vorbit

Experții atrași au background-uri profesionale extrem de variate și au lucrat sau lucrează cu diferite tipuri de comunități, grupuri sau publicuri, ținând cont de apartenență etnică sau de gen doar în măsura cercetării și exemplificării problemelor de debalansare în programarea culturală și cele de inegalitate de șanse în promovarea acestora.

„La începutul anilor `90 am ajuns să frecventez cursurile unei școli/facultăți alternative de actorie. Școala era creată de niște profesori univesitari (Horia Deleanu, Zoe Anghel Stâncă și Eugen Nicoară) care mai construiseră o asemenea formă de învățământ în Germania la Freiburg. Licența în arta actorului o obțin ulterior în cadru „institutionalizat” la Universitatea de Artă Teatrală din Târgu-Mureș. Din 1995, în ecuația profesională apare radioul – radio Minisat Târgoviște – pe care reușesc să-l strecor printre repetiții, spectacole și turnee de teatru. Odată cu inventarea Radio Guerrilla, în 2004, mă înrolez în rândurile celor care luptă împotriva alienării via media. De 25 ani mă închin doar radioului. O fac zilnic.”

foto Alex Gâlmeanu

Bogdan Șerban

realizator programe radio, producător, Radio Guerrilla

Daniela Apostol este președinte Docuart, asociația culturală pentru film documentar românesc. În 2010 a inițiat docuart.ro, care cinci ani mai târziu se transforma într-o platformă culturală de educație cinematografică.

Activitatea Danielei în cadrul asociației se traduce printr-o serie de proiecte dedicate promovării și revitalizării documentarului românesc, nu doar în București, ci și la nivel national, cu accent pe zone defavorizate din punct de vedere cultural. Astfel, au luat naștere festivaluri ca București Docuart Fest, sau Caravana Docuart, dar și un festival dedicat filmelor de(spre) artă – Bucharest Art Film Festival. Acestora li se alătură o suită de alte proiecte complementare ce au ca scop atât susținerea acestui sector al industriei cinematografice naționale, cât și încurajarea consumului în acest segment.

Se preocupă de educația cinematografică și a fotografiei documentare, astfel încât a lansat Academia Docuart – școală de film documentar integrând cursuri de estetica și filosofia imaginii – și a susținut în cadrul asociației ateliere de fotografie adresate liceenilor, din aceeași dorință de a sensibiliza gustul generației tinere pentru produse culturale.

Daniela este implicată activ în proiectul Cultura Alternativă, ce are ca scop realizarea unei politici publice care să ducă spre recunoașterea oficială a statutului socio-profesional al artistului în România.

Este autoare în  cadrul volumului „Cultura de masă în „Epoca de Aur”: Cîntarea României & Cenaclul Flacăra”, produs de PostModernism Museum.

Daniela Apostol

manager cultural, Docuart

A absolvit Colegiul Național „Sf. Sava” din București (1976), apoi, Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București, specialitatea Limba și literatura engleză – Limba și literatura română (1981). A fost director fondator al revistei „Observator cultural”. A fost redactor-șef al revistei literare „Contrapunct” și analist politic al postului de radio Europa Liberă, secția română. De asemenea, este prozator și analist politic. A fost unul dintre reprezentanții curentului optzecist în literatura română. În prezent, este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere a Universității din București și director editorial al revistei „aLtitudini”. Organizator al „Cafenelei critice”, care se ține cu unele întreruperi din 1990 în barul Facultății de Litere iar în prezent la ClubA. Seria recentă a ajuns la cea de-a doua sută ediție. De asemenea, director al Școlii Doctorale a Facultății de Litere. În perioada 1979-1983 a fost membru activ al Cenaclului de Luni al Centrului Universitar București și al cenaclului Junimea al Universității din București. Este căsătorit cu scriitoarea Simona Popescu, profesor la aceeași facultate.

(sursa wikipedia.org)

Ion Bogdan Lefter

poet și eseist, critic și istoric literar

Liliana Corobca s-a născut pe 10 octombrie 1975 în Săseni, Călăraşi, Republica Moldova. Doctor în litere la Universitatea din Bucureşti (2001), cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu” (2002-2011) şi, din 2014, la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc. A debutat cu romanul Negrissimo (2003, Premiul „Prometheus” pentru debut al revistei România literară, Premiul pentru debut în proză al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova). La editurile Cartea Românească şi Polirom a publicat romanele Un an în Paradis (2005), tradus în italiană şi germană, Kinderland (2013, 2015, Premiul Radio România Cultural, Premiul Crystal la Festivalul Internaţional de la Vilenica), tradus în germană şi slovenă, Imperiul fetelor bătrîne (2015), Caiet de cenzor (2017), Capătul drumului (2018), Buburuza (2019). A scris studiul Controlul cărţii. Cenzura literaturii în regimul comunist din România (2014, nominalizat la premiile revistei Observator cultural şi la Premiul PEN România) şi monologul în trei acte Cenzura pentru începători/Die Zensur. Für Anfänger (2014). Antologia Instituţia cenzurii comuniste în România. 1949-1977 (2 vol., 2014) a fost distinsă cu Premiul „Dimitrie Onciul” al Fundaţiei Culturale Magazin Istoric. Coautor la Dicţionarul general al literaturii române (2005-2009), O cronologie a cenzurii în România (2016) etc. A coordonat volumele Panorama comunismului în Moldova sovietică și Panorama comunismului în România (2019, 2020, Polirom). În 2020, a scris romanul Ionesco. Elegii pentru noul rinocer în colecția „Biografii romanțate” a Editurii Polirom. A beneficiat de burse şi rezidenţe de creaţie în Germania, Austria, Polonia, Franţa, România.

Liliana Corobca

scriitoare și cercetătoare

Gheorghe Preda  este regizor de film.  Are o licență în regia de film la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică din București.  Are  de  asemenea un master în  cinema & audiovizual  la Universitatea Paris III Sorbonne Nouvelle și un doctorat în cinema și media la U.N.A.T.C. București.

A realizat un film de lungmetraj, un documentar de lungmetraj, 7 scurtmetraje pentru cinema, și mai mult de 50 de reportaje. Jurnalist de televiziune de asemeni, a lucrat în secțiile de publicistică de la ProTV, Tvr, Antena 1 și Realitatea TV.

Pe lângă activitatea din film și televiziune Gheorghe Preda e și universitar. Predă cursul de fashion & media la Universitatea Națională de Arte.

Filmele sale au fost selecționate în festivalurile de profil din Clermont-Ferrand, Vila do Conde, Valladolid, Montreal, Cambridge, Calgary, Sao Paolo, Luxor, Edmonton, Cannes, Minneapolis, Tel Aviv, Brest, Shanghai, Gyor, Londra (Portobello London FF), Brest, Montpellier, Teplice, Biarritz, Cairo.

Gheorghe Preda

regizor de film, TVR

Absolvent al Facultății de Aeronave, secția Structură (1991, Institutul Politehnic București) și al Şcolii de Muzică Focşani (pian, flaut, 1979). Până în 1990, muzician liber profesionist (chitară, tobe).

Realizator al revistei muzicale „Rocker” (1990–1994, 1999).

Publicist în presa scrisă – peste 3000 de articole în presa centrală (1990 – prezent), 2000 – 2017: lunar, pagina „Muzica la televizor” în revista UCMR, „Actualitatea muzicală”.

Emisiuni muzicale la Radio 3 – România Tineret (1993 – 2004), colaborator la alte posturi Radio România în aceeași perioadă.

Din 1994, jurnalist senior la TVR. Peste 2000 de emisiuni TV în nume propriu, între care „Remix” (realizată până în prezent, săptămânal, pentru TVR 2, TVR Cultural, apoi TVR 3), „Timpul Chitarelor”, „Rock Forum”, „Jazz Restitutio”, „Pop Cultura”, „O poveste cu cântec”, numeroase concerte și festivaluri de profil, etc, cele mai audiate fiind emisiunile documentare şi acelea cu noile nume rock, folk, jazz, precum și cele 150 de portrete filmate în diaspora (2010 – 2015).

A colaborat la numeroase documentare, inclusiv independente, între care „Născuți la comandă – Decrețeii” (2005, Florin Iepan) și „Autobiografia lui Nicolae Ceaușescu” (2010, Andrei Ujică)

Cărți – detalii aici

Doru Ionescu

istoric muzical, realizator emisiuni muzicare TVR, TVR

Cosmin Nasui este curator, istoric și critic de artă, manager cultural, evaluator acreditat de artă contemporană, evaluator de proiecte culturale. Este fondator al celei mai largi platforme online românești pentru susținerea și promovarea artei contemporane românești www.modernism.ro. Este managing partner la Nasui collection & gallery (www.cosminnasui.com), care expune, reprezintă și promovează în țară și străinătate artiști contemporani români. Este curator la platforma muzeală privată PostModernism Museum (www.postmodernism.ro). Este autor de cărți de sinteză și monografii:

Studii/cercetări/lucrări publicate (autor / coautor) aici.

Cosmin Nasui

istoric de artă, curator

 

 

Adrian-Silvan Ionescu s-a născut în anul 1952 în București. A urmat cursurile Liceului de Arte Plastice Nicolae Tonitza după care s-a înscris la Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu la secția de Istoria și Teoria Artei. După absolvirea Institutului din anul 1975, a lucrat ca muzeograf la Muzeul Național de Artă al României și mai apoi la Muzeul Municipiului București. În perioada anilor 1990 – 1993 a îndeplinit funcția de director adjunct al acestei instituții. Între anii 1990 – 1993 a fost consilierul cultural al Inspectoratului pentru Cultură a Municipiului București. În această perioadă s-a dedicat cercetării devenind astfel cercetător științific gradul I la Institutul de Istorie Nicolae Iorga din București, între anii 1995 – 2011. În anul 1997 și-a luat doctoratul în științe istorice – specialitatea istorie modernă universală și din anul 1996 a început să predea la Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu. În anul 2012 a fost profesor asociat la Universitatea Națională de Arte unde ținea prelegeri și cursuri de istoria fotografiei și a filmului, precum și cursuri de obținerea licenței de master.

De-a lungul timpului Adrian-Silvan Ionescu a fost critic și istoric de artă, cronicar plastic și organizator de expoziții. În cariera sa a publicat 12 cărți și a editat alte patru.

Începând din data de 1 mai 2011 este directorul Institutului de Istoria Artei George Oprescu.

(sursă: wikipedia.org, sursă foto foto: De la Asybaris01 – File:Fotografie de grup.jpg, CC BY-SA 4.0, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=70476969)

Adrian-Silvan Ionescu

director, Institutul de Istoria Artei George Oprescu

De la meserii creative la industrii culturale” este un proiect marca Formare Culturală. Acesta se produce între iulie și noiembrie 2020 și rămâne disponibil online.

Proiect cultural co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional

Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.

Parteneri: Modernism.ro, Muzeul Municipiului București, Muzeul Național al Literaturii Române București

Detalii suplimentare: Oana Nasui, coordonator comunicare, [email protected], 0730040514

+

Facebook

^

LinkedIn

Profesii creative: atunci și acum

Proiectul promovează în mediul online profesii creative, din perspectiva istorică și a provocărilor prezentului, ambele raportate la specificul spațiului românesc: 10 materiale video cu profesioniști din 5 domenii creative – arhitectură, curatoriat, fotografie, management cultural și regie.

Materialele video sunt însoțite de materiale-text bazate pe cercetarea dezvoltării profesiilor respective acum o sută de ani la începuturile României moderne.

CURATORIAT

Cosmin Nasui, curator – Profesii creative, atunci și acum

Cosmin Nasui este curator, critic de artă, manager cultural, evaluator artă contemporană. Are...

Raluca Băloiu, curatoare – Profesii creative, atunci și acum

Profesii creative: atunci și acum - Curatoriat Raluca Băloiu este curatoare. Raluca este invitată...
w

REGIE

Theodor-Cristian Popescu, regizor – Profesii creative: atunci și acum

Theodor-Cristian Popescu este regizor și conducătorul masteratului în regie la Universitatea de...

Leta Popescu, regizoare – Profesii creative, atunci și acum

Profesii creative: atunci și acum - Regie Leta Popescu este regizoare și manager...

ARHITECTURA

Vlad Eftenie, arhitect – Profesii creative atunci și acum

Profesii creative: atunci și acum - Arhitectură Vlad Eftenie este arhitect şi lector doctor la...

Tamina Lolev, arhitectă – Profesii creative, atunci și acum

Profesii creative: atunci și acum - Arhitectură Tamina Lolev este arhitectă și manager cultural....

MANAGEMENT CULTURAL

Jean-Lorin Sterian, manager cultural – Profesii creative, atunci și acum

Jean-Lorin Sterian e artist, scriitor, regizor. Din 2008 a deschis lorgean theatre, primul spațiu...

Andreea Grecu, manager cultural – Profesii creative, atunci și acum

Profesii creative: atunci și acum - Management cultural Andreea Grecu este manager cultural și...
W

FOTOGRAFIE

Miluță Flueraș, fotograf – Profesii creative, atunci și acum

Profesii creative: atunci și acum - Fotografie Miluță Flueraș face fotografie din 2006, iar din...

Iosif Kiraly, fotograf – Profesii creative, atunci și acum

Iosif Király, (n.1957) lucrează în medii precum fotografia, instalaţia şi performance.Studii sale...

Note despre burse și rezidențe de creație

autor: Liliana Corobca Ce înseamnă o bursă/rezidență de creație în destinul unui scriitor? Este o bursă indispensabilă pentru cariera lui, este un scriitor mai bun dacă primește o bursă literară? Există multe așteptări și multe răspunsuri corecte și frumoase la aceste întrebări. Dar mai există și acele situații imprevizibile în decursul acestor burse, care intră apoi în cărți. N-am să uit niciodată ochii inteligenți ai mistrețului, devenit personaj în romanul Kinderland. Cum să explic ce puțină ficțiune există totuși în acea descriere care pare fantastică? Că plimbându-mă eu prin pădurea de la Stuttgart m-am trezit brusc cu un porc sălbatic în fața mea. Am stat nemișcați destul de mult față-n față, timp în care repertoriul meu muzical s-a epuizat și, în cele din urmă, mistrețul a traversat cărarea și a dispărut. Ce scriitor se poate lăuda că a cântat unui porc „Lume, lume, sooooro lume!”?  Ce noroc că dădusem peste un porc cu atâta simț estetic… Hotelul unde eram cazată la...

Programe muzicale, emisiuni documentare, filmări nemaivăzute

autor: Doru Ionescu Am început emisiunile „Remix“ în 2001, după ce în prealabil, circa un an, realizasem o serie de programe muzicale axate pe arhiva TVR – „Televiziunea, dragostea mea“. 10 ediții rock (că asta mi-i crucea), câte trei - patru jazz, folk și muzică ușoară. Căutam (haotic atunci) prin Arhiva Multimedia TVR și puneam deoparte filmări din anii ’60 – ’80; fondul era uriaș, forma se contura în momentul în care atingeam masa critică – arhivă și interviuri cu actanții (muzicienii), dar și ziariști, organizatori, redactori radio-TV. A mai existat un moment zero „Remix“ – documentarul (nu emisiunea documentară, difuzată o dată la două săptămâni) dedicat lui Cornel Chiriac. Poate personajul cel mai important dar, în fapt, și cel mai puțin  cunoscut. Pentru acesta din urmă, m-am documentat serios, am intervievat personaje numeroase, inclusiv din familie, am fost la Azuga la familia sa, unde am filmat artefacte foarte interesante, unele aduse de la Munchen după asasinarea DJ-ului...

Cine este muzica alternativă locală și ce vrea ea de la noi

autor: Bogdan Șerban Numim muzică alternativă totalitatea genurilor muzicale ce nu se regăsesc în mix-ul difuzat/expus de media tradițională (radio-TV) și este opțiunea la muzica de larg consum – prin muzică de larg consum înțelegând toate categoriile de muzică difuzate pe canalele mass-media tradiționale. Inclusiv muzica clasică se regăsește mai des și mai mult pe canalele de difuzare de largă audiență. Chiar și în mediul online, artiștii și produsele mainstream au mai multă popularitate, mai mulți view-eri, deci mai mulți consumatori. Avem de-a face cu celebra dilemă – ce-a fost mai întâi, oul sau găina? Cercul vicios al distribuției – canalele audio-vizuale susțin că difuzează ce dorește publicul, dar publicul dorește/consumă ceea ce cunoaște! Aici e cuiul lui Pepelea: întocmai ca orice alt produs destinat consumului, și produsele muzicale trebuie „puse pe piață”, marketate. Dacă nu au loc pe piață, nu sunt cunoscute, deci nu vor fi cumpărate, consumate. Desigur, restrângem aria...

Scriitor în România, ieri și azi

autor: Ion Bogdan Lefter Statutul precar al profesiunii scriitoricești în spațiul românesc pare să fie o fatalitate. Cu – firește – particularități de epocă, evoluții, progrese. Secolul XIX Firește că începuturile[1] – mai vechi, de Ev mediu tîrziu, ori de secol XIX, de pionierat pașoptist, în perioada de „copilărie” a literaturii autohtone, și de consolidare junimistă, la „tinerețea”-spre-„maturitate” a domeniului – n-aveau cum să fie însoțite de tratamentul administrativ și juridic acordat meseriei abia în societățile moderne avansate. În absența oricăror reglementări, scriitorii români de dinaintea secolului XX s-au descurcat cum au putut, mai degrabă pe cont propriu. Pasionați de ocupațiunea lor, dar plătiți prost sau deloc, neasistați legal sau sindical, au activat – e adevărat – adeseori în grupuri, în cercuri și cenacluri, în redacții de presă, de asemenea în cercuri politice de toate orientările, dar fără consecințe „sistemice” și protectoare în ordine strict literară, a...

Școala de Arhitectură de la 1892: formele mlădioase ale stilului românesc

-În 1892: se înființează Școala de Arhitectură cu două secții, conductori și arhitecți, profesori fiind membrii Societății de Arhitectură: I. Socolescu, G. Sterian, N. Mihăescu, P.Pașcanu, Ștefan Ciocârlan, V. Pleșoianu, pictorul Pompilian Toma Dobrescu, L. Negrescu; până în 1897 școala a fost susținută cu mijloacele membrilor societății ca şcoală particulară, ulterior Ministrul Instrucţiunii Spiru Haret a trecut-o între prioritățile publice şi a reorganizat-o în cadrul Şcolii de Arte Frumoase. Din 1904 funcţionează ca entitate independentă. «În cursul anilor școlari 1914-915 și 1915-916 secțiunea de arhitectură a fost frequentată de un număr de 94 elevi, din cari: 8 s'au retras, 2 decedați, 9 au obținut diploma de arhitect, 2 se găsesc în concurs de diplomă (în anul 1916 n.r.), iar 73 urmează azi regulat cursurile [...] În secțiunea de arhitectură să primesc absolvenți de liceu (bacalaureați) selecționați printr-un concurs de intrare[...] Durata cursurilor în secţiunea arhitectură...

În fotografie trebuie să predomine Simțul, Arta și Talentul

Etienne Lonyai, cofondatorul și președintele Uniunii Fotografilor din România și unul dintre fotografii recunoscuți ai Bucureștiului începutului de secol XX, era de părere că «și fotografia, ca și pictura, o adevărată lucrare de artă, afară de tehnică, fotograful ca și pictorul trebuie să-i imprime personalitatea sa[…] Fotografului lipsindu-i […] coloritul va trebui ca din principalele tonuri ce se desprind din alb și negru ce-i pune la dispoziție negativul, să realizeze un portret desăvârșit. Portretul efectuat de un fotograf căreuia îi lipsește arta ți plastica, devine o simplă fotografie banală. După cum tabloul pictorului care nu a imprimat realul în lucrarea sa, devine o pânză mâzgălită, iar ca valoare, sub o fotografie banală. Prin urmare, în ambele îndeletniciri, în pictură ca și în fotografie trebuie să predomine Simțul, Arta și Talentul». Adrian-Silvan Ionescu- Fotografie și istoriografie-direcții și investigații, Editura Academie Române, Extras din : Revista Istorica ,...

Suport de hârtie pentru fotografii, din ateliere vieneze

La finalul secolului XIX, odată cu introducerea hârtiei în fotografie înscrisurile anexate fotografiei arătau numele fotografului, adresa atelierul și renumele fotografului redat de distincțiile primite. Suportul de hârtie era comandat, de cele mai multe ori, în ateliere vieneze; «întreaga compoziție publicitară (a fotografiei) ce includea pe lângă textul inserat armonios pentru a evidenția anumite pasaje, și ilustrații, elemente simbolice, ornamente fitomorfe etc. era imprimată pe cartoane cu flexibilitate redusă, pe care apoi fotografii își lipeau fotografiile[…] Această formă mobilă de reclamă, cu mare forță evocatoare a competențelor fotografului, a statutului studioului său, dar și a claității produsului oferit, prin implicita lui prezentare a reprezentat, din punct de vedere comercial și al competiției, chiar mai mult decât publicitatea în presă sau firma propriu-zisă a atelierului». Ana Iacob- Avangarda fotografilor din bucureşti. Repertoriul fotografiilor din patrimoniul...

Metteur en scène: multă abnegație și o cultură întinsă

«Metteurului en scène i se cere pe lângă multă abnegație și o cultură întinsă, o cunoaștere a sufletului omenesc tot așà de mare, ba mai mare poate decât a actorului[…] Câte odată punerea în scenă este făcută mai dinainte, ca o schemă a tuturor mișcărilor, rămânând să fie modificată dacă la punerea în practică se va simți trebuință. Alții au ca principiu ca punerea pe scenă să fie concepută la moment; după ce s'a citit întreaga piesă, fiecare actor cu rolul în mână se va mișca, va ace trecerile etc. dupe cum va fi inspirat, rămânând ca metteurul en scène să aprobe sau nu, stabilind legătura dintre toți partenerii.» Lucia Sturdza-Bulandra-Actorul și arta dramatică, Editura Socec 1912, p.93-94  

Raporturi mai amicale între artiști @ Societatea Cenaclul idealist

Societatea Cenaclul idealist creată în 1915 reunea elevii lui G.D. Mirea, în frunte cu sculptorul Severin, își propunea să alcătuiască expozițiuni colective de artă, stabilind raporturi mai amicale între artiști și susținerea reciprocă a intereselor lor. În decembrie 1915  este organizată prima expoziție în salonul de geografie din Ateneul Român. Spre deosebire de alte expoziții unde se prezentau doar lucrări de grafică, pictură și sculptură, în cadrul acesteia se aflau într-un număr mare broderii cu acul după pictură și obiecte de mobilier. Dintre fondatorii participanți, presa releva lucrările pictorilor Athanasescu, Leon Biju (cu interioare), Dtru Brăiescu, Sofronie Constantinescu (cu studii și peisaje), Ignat Bednarik, Comănescu (cu capete de expresie), Ionescu Doru (lucrarea Singurătate i-a fost achiziționată de Anastase Simu), Alexandru Pointevin Scheletti, Elena Popea (Un talent încă prea sfios manifestat) și ale sculptorilor Horia Boambă, Alexandru Călinescu, Corneliu...

Muzeul Simu, deschis în anul 1910

În 1910 Anastase Simu a fondat în  Muzeul Simu în București, fiind primul colecționar de la noi care a considerat necesar să ridice o casă de artă cu scopul de a contribui la educație. Bogata colecție de opere de artă românească și străină a donat-o statului român în 1927. Muzeul Simu a funcționat până în anul 1960, când a fost dărâmat de autoritățile comuniste pentru a construi în locul său Magazinul de Confecții Eva. O parte din această colecție se află astăzi la Muzeul Național de Artă al României, iar o alta în colecția Simu de la Pinacoteca București. Colecția cuprindea circa 1.200 de piese din toate genurile artistice: pictură, grafică, sculptură, artă decorativă.   Acest articol face parte din documentarea proiectului Profesii creative: atunci și acum

Q&A management cultural

Cum se gestionau proiectele culturale în urmă cu 100 de ani în România? Prin gruparea în asociații informale sau formale (care, ca și astăzi, aveau anumite avantaje – de exemplu, Tinerimea Artistică a primit un spațiu spre folosință abia după recunoașterea oficială) și prin sprijin din partea statului sau fonduri atrase – de exemplu, prin vânzarea lucrărilor direct din expoziții (rezervarea unei lucrări se făcea prin afișarea unei cărți de vizită). Acest articol face parte din documentarea proiectului Profesii creative: atunci și acum

Vechiul management cultural: Societatea Arta Română

Statutul Societății Arta Română, publicat în revista Luceafărul din 1919: a) dezvoltarea, răspândirea și încurajarea artelor frumoase; b) organizarea expozițiunilor anuale; c) cercetarea izvoarelor de artă națională românească: pictură, sculptură, arhitectură, iconografie, țesături, scoarțe, sculptură în lemn, olărie și tot ce ține de artă decorativă rustică națională, aducându-le la cunoștința generală, prin expozițiuni, publicațiuni, conferințe, lucrări originale sau reproduceri de orice fel. Expozițiile se vor face în tot cuprinsul țării, în special în Transilvania... spre a se face cunoscute artele noastre plastice și bogăția artei noastre naționale; d) întocmirea unei biblioteci și a unei galerii de artă; e) ocrotirea tuturor monumentelor artistice; f) încurajarea oricărei lucrări de artă națională; g) susținerea membrilor care o formează și a oricărui alt camarad chiar nefăcând parte din societate. Perfect pentru 1919, nu? 🙂 Acest articol face parte din documentarea...

Vechiul management cultural: Societatea Tinerimea artistică (1901-1947)

Managementul cultural cum îl numim astăzi era gestionat de Societăți culturale. Deși întemeiată în decembrie 1901, Societatea Tinerimea artistică va fi recunoscută prin lege ca persoană morală și juridică printr-un decret din 21 aprilie 1907; va funcționa până în 1947. În aprilie 1910 se deschide a noua expoziții a Societății Tinerimea artistică în localul Panoramei, reprezentând cea mai amplă manifestare plastică cunoscută până atunci. Expozițiile Societății Tinerimea artistică din 1911, 1912, 1913, se situau la un nivel mai ridicat față de expozițiile oficiale și de cele ale Cercului artistic datorită personalității artistice ale unora dintre membrii societății – Ștefan Luchian, Jean Al. Steriadi, Iosif Iser, Dimitrie Paciurea – care reprezentau cea mai mare autoritate și un prestigiu incontestabil în lumea oficială și artistică a vremii. Pe lângă numele mari, iată încă unul: președintă de onoareera Principesa Maria. Nivelul artistic al manifestărilor Tinerimii artistice scade...

8.686 reprezentații teatrale în fața a 3.882 mii de spectatori: 1949

Iată câteva cifre și date statistice referitoare la anul 1949, din Anuarul Statistic al R.P.R., ediția din 1963: „În țară erau 50 de teatre și instituții muzicale, care în stagiunea 1948-1949 dăduseră 8 686 reprezentații în fața a 3 882 mii de spectatori. Erau 6 posturi de radio cu 258 mii de abonați. Funcționau 963 cinematografe (383 în 1948), cu 253 mii spectacole și 47 469 mii spectatori.. Au fost editate 2 417 titluri de cărți și broșuri, cu un tiraj total de 51 839 mii de exemplare. În fine, apăreau 83 ziare (22 cotidiene, 29 săptămânale, 22 bilunare ș.a.), cu un tiraj de 66 440 mii de exemplare. Erau de asemenea 117 reviste, cu tirajul de 33 478 mii de exemplare” sursa: Ioan Lacustă, 1948-1952, Republica Populară și România, Editura Curtea Veche, 2005, p. 86

Carne și artă în 1898

„Alte date statistice, dar din Bucureștii anului 1898, publică Adevărul din 14 octombrie. Orașul avea atunci 5 600 de hectare, 1 026 străzi și 282 071 de locuitori. În oraș funcționau: 373 medici, 127 farmaciști, 15 droghiști, 41 dentiști, 631 ingineri, 671 avocați, 597 profesori, 647 profesoare, 345 preoți, 130 ziariști (între care două femei), 851 pictori, artiști și sculptori, 249 moașe, 761 lăutari și muzicanți, 857 măcelari, 247 cofetari, 1 522 băcani și cârciumari, 110 birtași și restauratori (dintre care 8 femei), 647 frizeri și bărbieri, 23 297 servitori (dintre care 12 613 femei), 970 birjari, 210 prostituate etc. Au fost eliberate 4364 pașapoarte.”-  Ioan Lacustă, 1948-1952, Republica Populară și România, Editura Curtea Veche, 2005, p. 63 Urmărește proiectul „Profesii creative: atunci și acum” aici.
Promovarea a 5 profesii – arhitect, fotograf, curator, manager cultural și regizor a fost făcută atât din punct de vedere istoric, cât și al specificului actual, cu accent pe provocările curente ale fiecărei profesii, calitățile necesare pentru profesia respectivă, instrumentele practice de lucru și instrumente de promovare utilizate în proiecte de succes.

Proiectul este construit în jurul binomului trecut-prezent, punând în lumină unele dintre primele profesii creative din România modernă, așa cum erau în urmă cu 100 de ani, cu accent pe diversitate și toleranță, și cum au evoluat ele astăzi.  

Cele 5 profesii au fost alese ca urmare a prezenței în specificul lor a unor elemente care valorifică contribuția primilor profesioniști creativi, care făceau parte din grupuri minoritare, atât că gen, cât și că etnie, la dezvoltarea statului român modern. La începutul secolului XX, spațiul românesc era cel în care se derula activitatea primei femei arhitect (Virginia Haret), în care fotografia era susținută de lucrările unor exponenți ai minorităților naționale (unguri, germani), în care apăreau noi profesii că regizor și producător de film (ținând cont de faptul că primele filme românești apar înaintea primului război mondial). De-a lungul unei perioade de 100 de ani, aceste profesii au avut un parcurs distinct, iar proiectul de față își propune urmărirea acestei evoluții și promovarea specificului fiecărei profesii pentru facilitarea cunoașterii lui de către tineri aflați la început de carieră, dar și de operatori culturali cu experiență, care vor să colaboreze cu profesioniști din domeniile vizate.  

„Profesii creative – atunci și acum” este un n proiect marca Formare Culturală. Acesta s-a produs între iulie și noiembrie 2017 și a rămas disponibil online.

Platforma Formare Culturală, inițiată în 2012, implementează conceptul de „experiență formalizată” în formarea profesională creativă prin oferirea de traininguri, consultanță , resurse și întâlniri de networking cultural în proiecte culturale și creative.

Proiect cultural co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional

Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.

ce alte profesii ai vrea să investigăm?
Scrie-ne.

În cadrul Clasificării Ocupațiilor din România se poate centraliza un număr de 232 de meserii ca profesii creative, pe Subgrupele 12, 21, 26, 34 și 35.

LinkedIn
Share
WhatsApp