Un studiu recent realizat de Priscila Arantes analizează schimbările prin care trec muzeele, aflate la intersecția dintre tehnologie, cultură digitală și provocări sociale sau politice.
Articolul este împărțit în trei părți. Prima parte revizuiește criticile aduse modelului clasic de muzeu. Autoarea discută perspective precum New Museology, critica instituțională și abordările decoloniale, arătând că ideea muzeului neutru, universal și eurocentric este tot mai contestată.
A doua parte explorează tranziția muzeelor din „temple ale culturii” în spații digitale, numite „interface-museums”. Sunt analizate practici precum digitizarea, expozițiile imersive și gamificarea, care fac patrimoniul mai accesibil, dar care, dacă nu sunt folosite critic, pot ascunde inegalități și marginaliza voci diverse.
A treia parte tratează muzeele hiperconectate și folosirea AI în curatoriat, mediere culturală și reconstrucții digitale. Sunt prezentate proiecte colaborative și artistice, precum Demonumenta și Curationist, care interpretează colecțiile într-un mod critic. Conceptul de „curatoriat meta-algoritmic” descrie o abordare în care algoritmii devin vizibili și supuși analizei critice, fiind folosiți ca instrumente culturale și politice.
Metodologia combină analiza teoretică critică cu studii de caz concrete. Ideea centrală este că datele și algoritmii nu sunt neutri, iar muzeele pot folosi perspective mai incluzive și participative în prezentarea patrimoniului.
