Digital curation (curatoria digitală) se concentrează pe păstrarea materialelor digitale pentru acces pe termen lung, în timp ce co-curatoriatul implică participarea activă a publicului și partajarea responsabilității cu experții. Tehnologiile digitale transformă cultura instituțională și modul în care muzeele, bibliotecile și sectorul artistic interacționează cu publicul.
Dezbaterile teoretice actuale se concentrează pe culturile digitale globale și pe conceptul de virtualitate. Co-curatoriatul digital încurajează dialogul între sectoare și îmbogățește discursul public, oferind curatorilor oportunitatea de a identifica cunoștințe emergente și de a facilita un acces mai larg la patrimoniul cultural.
Articolele din volum arată că co-curatoriatul digital permite crearea de noi narațiuni și interpretări multiple, capabile să exprime situații emoționale complexe. Platforme precum Flickr au jucat un rol important în aceste activități. În ansamblu, co-curatoriatul digital oferă metode inovatoare de implicare a publicului și de colaborare în conservarea patrimoniului cultural.
