Statutul Societății Arta Română, publicat în revista Luceafărul din 1919:
- a) dezvoltarea, răspândirea și încurajarea artelor frumoase;
- b) organizarea expozițiunilor anuale;
- c) cercetarea izvoarelor de artă națională românească: pictură, sculptură, arhitectură, iconografie, țesături, scoarțe, sculptură în lemn, olărie și tot ce ține de artă decorativă rustică națională, aducându-le la cunoștința generală, prin expozițiuni, publicațiuni, conferințe, lucrări originale sau reproduceri de orice fel. Expozițiile se vor face în tot cuprinsul țării, în special în Transilvania… spre a se face cunoscute artele noastre plastice și bogăția artei noastre naționale;
- d) întocmirea unei biblioteci și a unei galerii de artă;
- e) ocrotirea tuturor monumentelor artistice;
- f) încurajarea oricărei lucrări de artă națională;
- g) susținerea membrilor care o formează și a oricărui alt camarad chiar nefăcând parte din societate.
Perfect pentru 1919, nu? 🙂
Acest articol face parte din documentarea proiectului Profesii creative: atunci și acum
