La finalul secolului XIX, odată cu introducerea hârtiei în fotografie înscrisurile anexate fotografiei arătau numele fotografului, adresa atelierul și renumele fotografului redat de distincțiile primite. Suportul de hârtie era comandat, de cele mai multe ori, în ateliere vieneze; «întreaga compoziție publicitară (a fotografiei) ce includea pe lângă textul inserat armonios pentru a evidenția anumite pasaje, și ilustrații, elemente simbolice, ornamente fitomorfe etc. era imprimată pe cartoane cu flexibilitate redusă, pe care apoi fotografii își lipeau fotografiile[…] Această formă mobilă de reclamă, cu mare forță evocatoare a competențelor fotografului, a statutului studioului său, dar și a claității produsului oferit, prin implicita lui prezentare a reprezentat, din punct de vedere comercial și al competiției, chiar mai mult decât publicitatea în presă sau firma propriu-zisă a atelierului».
Ana Iacob- Avangarda fotografilor din bucureşti. Repertoriul fotografiilor din patrimoniul Muzeului Municipiului Bucureşti – Secolul XIX, p.25-26
Alexandru Bellu, Țiganca Didina, hârtie fotografică, alb-negru, 23,5 x 18 cm 1
