Școala de Arhitectură de la 1892: formele mlădioase ale stilului românesc

-În 1892: se înființează Școala de Arhitectură cu două secții, conductori și arhitecți, profesori fiind membrii Societății de Arhitectură: I. Socolescu, G. Sterian, N. Mihăescu, P.Pașcanu, Ștefan Ciocârlan, V. Pleșoianu, pictorul Pompilian Toma Dobrescu, L. Negrescu; până în 1897 școala a fost susținută cu mijloacele membrilor societății ca şcoală particulară, ulterior Ministrul Instrucţiunii Spiru Haret a trecut-o între prioritățile publice şi a reorganizat-o în cadrul Şcolii de Arte Frumoase. Din 1904 funcţionează ca entitate independentă.

• «În cursul anilor școlari 1914-915 și 1915-916 secțiunea de arhitectură a fost frequentată de un număr de 94 elevi, din cari: 8 s’au retras, 2 decedați, 9 au obținut diploma de arhitect, 2 se găsesc în concurs de diplomă (în anul 1916 n.r.), iar 73 urmează azi regulat cursurile […] În secțiunea de arhitectură să primesc absolvenți de liceu (bacalaureați) selecționați printr-un concurs de intrare[…] Durata cursurilor în secţiunea arhitectură este de cinci ani, iar în secţiunea conductori-desemnatori este de 3 ani (unde se pregătesc elemente atât de necesare arhitecţilor, ca ajutoare în biurouri şi pe şantiere[…] Arhitecţii absolvenţi parte practică pe socoteala lor proprie, iar parte sunt în funcţiunile Statului, unde fac faţă cu demnitate însărcinărilor ce le sunt încredinţate.» (Revista Arhitectura, nr. 1/1916, p.20, semnat de Statie Ciortan-arhitect)

 

• Dar, grație diverselor publicațiuni artistice, voiajurilor, expozițiunilor de artă, tendintele artistice ale publicului sunt din ce în ce mai pronunțate încât fiecare se erijează în cunoscător și judecător de artă. Noi architecții mai mult ca oricine știm câte avem de îndurat cu clienții noștri. Lucrările noastre, adeseori sunt supuse unui sfat compus din familia, rudele și prietenii clientului, și foarte incercate mai ales față de gusturile capricioase ale clientelor noastre. Numai vorbim de suma cu care dorește să facă această binà complectă de chee și cu toate acestea ține cu tot dinadinsul ca să fie cel puțin tot așa de frumoasă ca palatul lui Sturza din Piața Victoriei și cam în felul gărei dela Sinaia.»(Revista Arhitectura, nr. 1/1916, p.14-15, semnat de Sc. Petculescu-arhitect)

 

• «Societatea în dorinţa ei de a-şi construi o casă proprle a intervenit către Primăria Capitalei să obţină un teren comunal în acest scop. Terenul cerut de societate e situat în Bulevardul Colţei în suprafaţă de 300 m.p.

D-l Primar a primit cererea cu multă bună-voinţă şi a recomandat-o desbaterei «comusiunei tecnice». Odată obţinut terenul Societatea va organiza obţinerea mijloacelor prin cari să se poată realizà visul de mult întruchipat al Societăţei de a avea «Casa» ei proprie.»

«O delegaţie a Comitetului Societăţei, a prezentat D-lui Primar al Capitalei, la 17 Februarie 1916, un amănunţit memoriu cu privire la starea îngrijorătoare de azi a practicei profesiunei de architect la noi, arătâmd inconvenientele ce decurg din acordarea dreptului de a profesa architectura multira cari nu posedă pregătirea necesară, şi propunând măsurole de îndreptare. Domnul Primar a recunoscut dreapta cerere a architecţilor şi a recomandat «Comisiunei tecnice» reglementarea acestei importante chestiuni.» (Revista Arhitectura, nr. 1/1916, p.33, rubrica Informaţiuni)

• «Formele mlădioase ale stilului românesc au îmbrăcat deopotrivă de bine atît clădiri rurale ca: şcoli, primării, spitale, conacuri de moşii, vile; cum şi clădirile urbane, ca: administraţii, bănci, teatre, hoteluri, magazine, gări, că acoperişurile cu streşini se înpacă cu nevoile climei, dând caselor aspecte şi siluete dintre cele mai pitoreşti; că în fine—ca buni români—suntem datori, să locuim în case cari să ne reamintească cât de pedeparte casele în care au trăit strămoşii noştri. Cu modul acesta vom da oraşelor un caracter propriu, naţional, iar streinul ce ne va vizità, va simţi că se află într-o ţară conştientă de trecutul său urzindu-şi viitorul prin propriele ei puteri.» (Revista Arhitectura, nr. 2/1916, p.35)