«Metteurului en scène i se cere pe lângă multă abnegație și o cultură întinsă, o cunoaștere a sufletului omenesc tot așà de mare, ba mai mare poate decât a actorului[…] Câte odată punerea în scenă este făcută mai dinainte, ca o schemă a tuturor mișcărilor, rămânând să fie modificată dacă la punerea în practică se va simți trebuință. Alții au ca principiu ca punerea pe scenă să fie concepută la moment; după ce s’a citit întreaga piesă, fiecare actor cu rolul în mână se va mișca, va ace trecerile etc. dupe cum va fi inspirat, rămânând ca metteurul en scène să aprobe sau nu, stabilind legătura dintre toți partenerii.» Lucia Sturdza-Bulandra-Actorul și arta dramatică, Editura Socec 1912, p.93-94
