autor: Bogdan Șerban

Numim muzică alternativă totalitatea genurilor muzicale ce nu se regăsesc în mixul difuzat/expus de media tradițională(radio-tv) și este opțiunea la muzica de larg consum – prin muzică de larg consum înțelegând toate categoriile de muzică difuzate pe canalele mass-media tradiționale.  Inclusiv muzica clasică se regăsește mai des și mai mult pe canalele de difuzare de largă audiență. Chiar și în mediul online artiștii și produsele main-stream au mai multă popularitate, mai mulți view-eri, deci mai mulți consumatori. Aici avem de-a face cu celebra dilemă – ce-a fost mai întâi, oul sau găina? Cercul vicios al distribuției – canalele audio-vizuale susțin că difuzează ce dorește publicul, dar publicul dorește/consumă ceea ce cunoaște! Aici e cuiul lui Pepelea: întocmai ca orice alt produs destinat consumului, și produsele muzicale trebuie “puse pe piață”/ marketate. Dacă nu au loc pe piață, nu sunt cunoscute, deci  nu vor fi cumpărate/consumate. Desigur, restrângem aria de discuție la “consumul produselor culturale”.

Așa cum reiese din date publice colectate de mine în ultimii ani, piața tradițională fiind “ocupată” de produse culturale de larg consum, de consum imediat/temporar și de o calitate relativă (dacă nu chiar dubitabilă, întocmai ca produsele de serie) – produsele culturale alternative, mai exact autorii lor, au fost nevoiți să creeze propria piață, propriile canale de difuzare și popularizare. Așa se explică faptul că în ultimul deceniu au apărut din ce în ce mai multe “spații alternative”. Intervine, însă, un alt aspect extrem de relevant – unde nu e public mare, nu sunt sponsorizări / finanțări – întrucât sponsorii / chiar și autoritățile publice încă finanțează evenimente și/ sau cumpără publicitate pe canalele care ajung la un public cât mai larg. Pe scurt, marile sume de bani încă sunt direcționate către produsele culturale main-stream. Cu toate acestea, chiar dacă tot din considerente pecuniare, câteva companii transnaționale au înțeles că publicul “elevat” / “educat” / de regulă consumatorul muzicii alternative e cel cu o mai mare putere de cumpărare – drept urmare au început să redirecționeze o parte (din ce în ce mai mare) din bugete către proiecte culturale alternative – public mai puțin, dar cu o mai mare putere de cumpărare.  Dar, în același timp, acest public este cel care poate “molipsi”/educa și crea tendințe/trenduri noi pentru publicul majoritar.

Exemple:

*Guerrilive – o serie de concerte începute în 2010, găzduite și transmise în direct din studioul Radio Guerrilla sau, ulterior, din Energiea. Emisiunea a avut încă de la început susținerea economică a unor mari consumatori de publicitate, care, până în momentul apariției show-ului, nu investiseră, nu-și alăturaseră brandul produselor alternative: Orange, HP, Ursus, Grolsch, Vodafone sau Globalworth.

*Ursus Evolution în 2012-2013, turneul național desfășurat în piețele centrale din București, Iași, Brașov, Cluj și plaja Constanța, turneu ce a promovat muzica românească, a avut un line-up mix, artiști mainstream și artiști alternativi 

*2011: Iris, Cargo, Les Elephants Bizarres, The Mono Jacks, Zdob și Zdub, Luna Amară, E.M.I.L., Șuie Paparude, ROA, Parziții, Grasu’ XXL, Guess Who și Puya.

*2012: Iris, Vama, Paraziții, Vița de Vie, CTC, byron, raku, Guess Who, Șuie Paparude, The Mono Jacks, Toulouse Lautrec,The MOOoD și Niște Băieți. La care s-au adăugat artiști debutanți/ newcomer-i: East Roots, Changing Skins, Guvid, Junk & Samurai, Sophisticated Lemons, Antarctica, SickSound Crew, Paradox, Shukar Nation, Anemic Disco, Steelborn, Ultimu’ Nivel, Ska-nk

*Zilele Prieteniei Bergenbier 2013 – 2014: turneu național extins ce a ajuns în 10 orașe (București, Cluj, Iași, Arad, Ploiești, Galați, Brașov, Craiova, Alba-Iulia și Constanța) având un line-up majoritar alternativ sau compus din artiști care nu au acces la media tradițională: VUNK, CTC, OCS, COMA, Shadowbox, Paraziţii, Viţa de vie, ZOB, ROA ,Robin and the Backstabbers, Pinholes, Stema, Days of Confusion, Velosonics, Up to Eleven, The Speakers, Moebius, Theory of Mind, Fără Zahăr, The Kryptonite Sparks, White Mahala.

Putem corela aspectul pecuniar și cu puternica dezvoltare a spațiului online, transformat – cu ajutorul rețelelor de socializare, a hub-urilor artistice, a radiourilor online  sau a platformelor de strângere de fonduri – în canal de popularizare pentru artiștii independenți.  Aici, utilizatorii / consumatorii și apucăturile lor de consum sunt mai ușor de urmărit – în sensul în care se poate contabiliza câți dintre cei care “urmăresc” un artist sunt și plătitori – fie prin download-uri legale, fie prin plata biletelor la evenimente, pe când, popularizarea via media tradițională, nu garantează și consumatori-plătitori. 

textul extensiv va fi publicat în volumul 4 al Noii industriași, creativii, care apare în 2021.

LinkedIn
LinkedIn
Share
WhatsApp