Profesii creative: atunci și acum

Este un proiect de promovare în mediul online a profesiilor creative și este adresat în special tinerilor care aspiră să lucreze sau sunt practicieni juniori în industriile creative.

Regăsiți mai jos 10 materiale video cu profesioniști din următoarele 5 domenii creative: arhitectură, fotografie, curatoriat, management cultural și regie și materiale de cercetare-documentare din ultima sută de ani.

#profesiicreative

CURATORIAT

Cosmin Nasui, curator – Profesii creative, atunci și acum

Cosmin Nasui este curator, critic de artă, manager cultural, evaluator artă contemporană. Are...
vezi video interviul

Raluca Băloiu, curatoare – Profesii creative, atunci și acum

Profesii creative: atunci și acum – Curatoriat Raluca Băloiu este curatoare. Raluca este...
vezi video interviul
w

REGIE

Theodor-Cristian Popescu, regizor – Profesii creative: atunci și acum

Theodor-Cristian Popescu este regizor și conducătorul masteratului în regie la Universitatea de...
vezi video interviul

Leta Popescu, regizoare – Profesii creative, atunci și acum

Profesii creative: atunci și acum – Regie Leta Popescu este regizoare și manager...
vezi video interviul

ARHITECTURA

Vlad Eftenie, arhitect – Profesii creative atunci și acum

Profesii creative: atunci și acum – Arhitectură Vlad Eftenie este arhitect şi lector doctor...
vezi video interviul

Tamina Lolev, arhitectă – Profesii creative, atunci și acum

Profesii creative: atunci și acum – Arhitectură Tamina Lolev este arhitectă și manager...
vezi video interviul

MANAGEMENT CULTURAL

Jean-Lorin Sterian, manager cultural – Profesii creative, atunci și acum

Jean-Lorin Sterian e artist, scriitor, regizor. Din 2008 a deschis lorgean theatre, primul spațiu...
vezi video interviul

Andreea Grecu, manager cultural – Profesii creative, atunci și acum

Profesii creative: atunci și acum – Management cultural Andreea Grecu este manager cultural...
vezi video interviul
W

FOTOGRAFIE

Miluță Flueraș, fotograf – Profesii creative, atunci și acum

Profesii creative: atunci și acum – Fotografie Miluță Flueraș face fotografie din 2006, iar...
vezi video interviul

Iosif Kiraly, fotograf – Profesii creative, atunci și acum

Iosif Király, (n.1957) lucrează în medii precum fotografia, instalaţia şi performance.Studii sale...
vezi video interviul

În fotografie trebuie să predomine Simțul, Arta și Talentul

Etienne Lonyai, cofondatorul și președintele Uniunii Fotografilor din România și unul dintre fotografii recunoscuți ai Bucureștiului începutului de secol XX, era de părere că «și fotografia, ca și pictura, o adevărată lucrare de artă, afară de tehnică, fotograful ca și pictorul trebuie să-i imprime personalitatea sa[…] Fotografului lipsindu-i […] coloritul va trebui ca din principalele tonuri ce se desprind din alb și negru ce-i pune la dispoziție negativul, să realizeze un portret desăvârșit. Portretul efectuat de un fotograf căreuia îi lipsește arta ți plastica, devine o simplă fotografie banală. După cum tabloul pictorului care nu a imprimat realul în lucrarea sa, devine o pânză mâzgălită, iar ca valoare, sub o fotografie banală. Prin urmare, în ambele îndeletniciri, în pictură ca și în fotografie trebuie să predomine Simțul, Arta și Talentul». Adrian-Silvan Ionescu- Fotografie și istoriografie-direcții și investigații, Editura Academie Române, Extras din : Revista Istorica , Serie Noua, tom XVIII, 2007 p.522.
Citește mai mult

Suport de hârtie pentru fotografii, din ateliere vieneze

La finalul secolului XIX, odată cu introducerea hârtiei în fotografie înscrisurile anexate fotografiei arătau numele fotografului, adresa atelierul și renumele fotografului redat de distincțiile primite. Suportul de hârtie era comandat, de cele mai multe ori, în ateliere vieneze; «întreaga compoziție publicitară (a fotografiei) ce includea pe lângă textul inserat armonios pentru a evidenția anumite pasaje, și ilustrații, elemente simbolice, ornamente fitomorfe etc. era imprimată pe cartoane cu flexibilitate redusă, pe care apoi fotografii își lipeau fotografiile[…] Această formă mobilă de reclamă, cu mare forță evocatoare a competențelor fotografului, a statutului studioului său, dar și a claității produsului oferit, prin implicita lui prezentare a reprezentat, din punct de vedere comercial și al competiției, chiar mai mult decât publicitatea în presă sau firma propriu-zisă a atelierului». Ana Iacob- Avangarda fotografilor din bucureşti. Repertoriul fotografiilor din patrimoniul Muzeului Municipiului Bucureşti – Secolul XIX, p.25-26  
Citește mai mult

Metteur en scène: multă abnegație și o cultură întinsă

«Metteurului en scène i se cere pe lângă multă abnegație și o cultură întinsă, o cunoaștere a sufletului omenesc tot așà de mare, ba mai mare poate decât a actorului[…] Câte odată punerea în scenă este făcută mai dinainte, ca o schemă a tuturor mișcărilor, rămânând să fie modificată dacă la punerea în practică se va simți trebuință. Alții au ca principiu ca punerea pe scenă să fie concepută la moment; după ce s’a citit întreaga piesă, fiecare actor cu rolul în mână se va mișca, va ace trecerile etc. dupe cum va fi inspirat, rămânând ca metteurul en scène să aprobe sau nu, stabilind legătura dintre toți partenerii.» Lucia Sturdza-Bulandra-Actorul și arta dramatică, Editura Socec 1912, p.93-94  
Citește mai mult

Raporturi mai amicale între artiști @ Societatea Cenaclul idealist

Societatea Cenaclul idealist creată în 1915 reunea elevii lui G.D. Mirea, în frunte cu sculptorul Severin, își propunea să alcătuiască expozițiuni colective de artă, stabilind raporturi mai amicale între artiști și susținerea reciprocă a intereselor lor. În decembrie 1915  este organizată prima expoziție în salonul de geografie din Ateneul Român. Spre deosebire de alte expoziții unde se prezentau doar lucrări de grafică, pictură și sculptură, în cadrul acesteia se aflau într-un număr mare broderii cu acul după pictură și obiecte de mobilier. Dintre fondatorii participanți, presa releva lucrările pictorilor Athanasescu, Leon Biju (cu interioare), Dtru Brăiescu, Sofronie Constantinescu (cu studii și peisaje), Ignat Bednarik, Comănescu (cu capete de expresie), Ionescu Doru (lucrarea Singurătate i-a fost achiziționată de Anastase Simu), Alexandru Pointevin Scheletti, Elena Popea (Un talent încă prea sfios manifestat) și ale sculptorilor Horia Boambă, Alexandru Călinescu, Corneliu Mihăilescu și Alexandru Severin, cel mai prodigios, care prezenta 40 lucrări. Alături de aceștia, arhitectul Iotzu expunea mobilier, iar Elena Nistorescu broderii cu acul după picturi. Următoarea expoziție, programată pentru toamna 1916, a rămas în stadiul proiectelor – intrarea în război      
Citește mai mult

Muzeul Simu, deschis în anul 1910

În 1910 Anastase Simu a fondat în  Muzeul Simu în București, fiind primul colecționar de la noi care a considerat necesar să ridice o casă de artă cu scopul de a contribui la educație. Bogata colecție de opere de artă românească și străină a donat-o statului român în 1927. Muzeul Simu a funcționat până în anul 1960, când a fost dărâmat de autoritățile comuniste pentru a construi în locul său Magazinul de Confecții Eva. O parte din această colecție se află astăzi la Muzeul Național de Artă al României, iar o alta în colecția Simu de la Pinacoteca București. Colecția cuprindea circa 1.200 de piese din toate genurile artistice: pictură, grafică, sculptură, artă decorativă. Muzeul Simu- 33.082-128, Muzeul Municipiului București Muzeul Aman- 85.469, Muzeul Municipiului București   Acest articol face parte din documentarea proiectului Profesii creative: atunci și acum
Citește mai mult

Q&A management cultural

Cum se gestionau proiectele culturale în urmă cu 100 de ani în România? Prin gruparea în asociații informale sau formale (care, ca și astăzi, aveau anumite avantaje – de exemplu, Tinerimea Artistică a primit un spațiu spre folosință abia după recunoașterea oficială) și prin sprijin din partea statului sau fonduri atrase – de exemplu, prin vânzarea lucrărilor direct din expoziții (rezervarea unei lucrări se făcea prin afișarea unei cărți de vizită). Acest articol face parte din documentarea proiectului Profesii creative: atunci și acum
Citește mai mult

Vechiul management cultural: Societatea Arta Română

Statutul Societății Arta Română, publicat în revista Luceafărul din 1919: a) dezvoltarea, răspândirea și încurajarea artelor frumoase; b) organizarea expozițiunilor anuale; c) cercetarea izvoarelor de artă națională românească: pictură, sculptură, arhitectură, iconografie, țesături, scoarțe, sculptură în lemn, olărie și tot ce ține de artă decorativă rustică națională, aducându-le la cunoștința generală, prin expozițiuni, publicațiuni, conferințe, lucrări originale sau reproduceri de orice fel. Expozițiile se vor face în tot cuprinsul țării, în special în Transilvania… spre a se face cunoscute artele noastre plastice și bogăția artei noastre naționale; d) întocmirea unei biblioteci și a unei galerii de artă; e) ocrotirea tuturor monumentelor artistice; f) încurajarea oricărei lucrări de artă națională; g) susținerea membrilor care o formează și a oricărui alt camarad chiar nefăcând parte din societate. Perfect pentru 1919, nu? 🙂 Acest articol face parte din documentarea proiectului Profesii creative: atunci și acum
Citește mai mult

Vechiul management cultural: Societatea Tinerimea artistică (1901-1947)

Managementul cultural cum îl numim astăzi era gestionat de Societăți culturale. Deși întemeiată în decembrie 1901, Societatea Tinerimea artistică va fi recunoscută prin lege ca persoană morală și juridică printr-un decret din 21 aprilie 1907; va funcționa până în 1947. În aprilie 1910 se deschide a noua expoziții a Societății Tinerimea artistică în localul Panoramei, reprezentând cea mai amplă manifestare plastică cunoscută până atunci. Expozițiile Societății Tinerimea artistică din 1911, 1912, 1913, se situau la un nivel mai ridicat față de expozițiile oficiale și de cele ale Cercului artistic datorită personalității artistice ale unora dintre membrii societății – Ștefan Luchian, Jean Al. Steriadi, Iosif Iser, Dimitrie Paciurea – care reprezentau cea mai mare autoritate și un prestigiu incontestabil în lumea oficială și artistică a vremii. Pe lângă numele mari, iată încă unul: președintă de onoareera Principesa Maria. Nivelul artistic al manifestărilor Tinerimii artistice scade între anii 1914-1916, în schimb vânzările cresc. În anul 1916, cele 400 de lucrări expuse au fost vândute aproape toate.  
Citește mai mult

8.686 reprezentații teatrale în fața a 3.882 mii de spectatori: 1949

Iată câteva cifre și date statistice referitoare la anul 1949, din Anuarul Statistic al R.P.R., ediția din 1963: „În țară erau 50 de teatre și instituții muzicale, care în stagiunea 1948-1949 dăduseră 8 686 reprezentații în fața a 3 882 mii de spectatori. Erau 6 posturi de radio cu 258 mii de abonați. Funcționau 963 cinematografe (383 în 1948), cu 253 mii spectacole și 47 469 mii spectatori.. Au fost editate 2 417 titluri de cărți și broșuri, cu un tiraj total de 51 839 mii de exemplare. În fine, apăreau 83 ziare (22 cotidiene, 29 săptămânale, 22 bilunare ș.a.), cu un tiraj de 66 440 mii de exemplare. Erau de asemenea 117 reviste, cu tirajul de 33 478 mii de exemplare” sursa: Ioan Lacustă, 1948-1952, Republica Populară și România, Editura Curtea Veche, 2005, p. 86
Citește mai mult

Carne și artă în 1898

„Alte date statistice, dar din Bucureștii anului 1898, publică Adevărul din 14 octombrie. Orașul avea atunci 5 600 de hectare, 1 026 străzi și 282 071 de locuitori. În oraș funcționau: 373 medici, 127 farmaciști, 15 droghiști, 41 dentiști, 631 ingineri, 671 avocați, 597 profesori, 647 profesoare, 345 preoți, 130 ziariști (între care două femei), 851 pictori, artiști și sculptori, 249 moașe, 761 lăutari și muzicanți, 857 măcelari, 247 cofetari, 1 522 băcani și cârciumari, 110 birtași și restauratori (dintre care 8 femei), 647 frizeri și bărbieri, 23 297 servitori (dintre care 12 613 femei), 970 birjari, 210 prostituate etc. Au fost eliberate 4364 pașapoarte.”-  Ioan Lacustă, 1948-1952, Republica Populară și România, Editura Curtea Veche, 2005, p. 63 Urmărește proiectul „Profesii creative: atunci și acum” aici.
Citește mai mult

Promovarea a 5 profesii – arhitect, fotograf, curator, manager cultural și regizor a fost făcută atât din punct de vedere istoric, cât și al specificului actual, cu accent pe provocările curente ale fiecărei profesii, calitățile necesare pentru profesia respectivă, instrumentele practice de lucru și instrumente de promovare utilizate în proiecte de succes.

Proiectul este construit în jurul binomului trecut-prezent, punând în lumină unele dintre primele profesii creative din România modernă, așa cum erau în urmă cu 100 de ani, cu accent pe diversitate și toleranță, și cum au evoluat ele astăzi.  

Cele 5 profesii au fost alese ca urmare a prezenței în specificul lor a unor elemente care valorifică contribuția primilor profesioniști creativi, care făceau parte din grupuri minoritare, atât că gen, cât și că etnie, la dezvoltarea statului român modern. La începutul secolului XX, spațiul românesc era cel în care se derula activitatea primei femei arhitect (Virginia Haret), în care fotografia era susținută de lucrările unor exponenți ai minorităților naționale (unguri, germani), în care apăreau noi profesii că regizor și producător de film (ținând cont de faptul că primele filme românești apar înaintea primului război mondial). De-a lungul unei perioade de 100 de ani, aceste profesii au avut un parcurs distinct, iar proiectul de față își propune urmărirea acestei evoluții și promovarea specificului fiecărei profesii pentru facilitarea cunoașterii lui de către tineri aflați la început de carieră, dar și de operatori culturali cu experiență, care vor să colaboreze cu profesioniști din domeniile vizate.  

Un proiect marca Formare Culturală, acesta se produce între iulie și noiembrie 2017 și rămâne apoi disponibil online.

Platforma Formare Culturală, inițiat în 2012, implementează conceptul de „experiență formalizată” în formarea profesională creativă prin oferirea de traininguri, consultanță , resurse și întâlniri de networking cultural în proiecte culturale și creative.

Proiect cultural co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional

Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitea beneficiarului finațării.