România comunistă

Design și arte aplicate

1969

S-a înființat prima formă de învățământ superior în design, prin crearea Departamentului de Forme Industriale în cadrul Facultății de Arte Decorative a Institutului de Arte Plastice „N. Grigorescu” din București.

tot 1969

 Au fost înființate și secții de design în liceele de artă din București și Timișoara.

1971

S-a deschis secția de Forme Industriale la Institutul de Arte Plastice din Cluj-Napoca.

Sistemul educațional pentru design s-a dezvoltat treptat, deși inițial a existat o dezbatere privind locul potrivit pentru predarea acestei discipline – în instituțiile de artă, arhitectură sau în cele politehnice. 

În final, Institutul de Arte Plastice „N. Grigorescu” a fost desemnat ca instituția principală pentru formarea designerilor, deși ulterior discipline similare au fost predate și în cadrul Institutului de Arhitectură „Ion Mincu” și al Universității Politehnice.

1968-1971

Această dezvoltare instituțională a avut loc în contextul unei scurte perioade de dezgheț politic, după ce Nicolae Ceaușescu a condamnat invazia Cehoslovaciei de către trupele Pactului de la Varșovia.

În practică, 

designul românesc s-a confruntat cu numeroase limitări și paradoxuri. Deși exista o industrializare forțată la scară largă, lipsea o societate de consum reală. Piața era dominată de produse românești, realizate fie sub licență, fie copiate local, dar la standarde de calitate reduse. Produsele străine, în special cele din țările socialiste „surori” sau din Europa și Asia, erau considerate exotice și adesea erau vândute împreună cu produse românești nevandabile. Produsele occidentale erau rare și circulau mai ales prin contrabandă și pe piața neagră.

Producție planificată

Producția planificată, bazată pe produse standardizate și costuri minime, lăsa puțin spațiu pentru implementarea contribuțiilor designerilor români. Când acestea ajungeau în producție, treceau prin lungi procese de modificare în diverse departamente industriale non-artistice. Această situație a dus la o uniformizare extremă a produselor de consum – aceleași obiecte, în sortimente limitate, se regăseau în toate gospodăriile românești, care ajungeau să semene între ele până la identitate.

Politica de austeritate

Anii ’80 au adus o deteriorare semnificativă a situației, în contextul programului de plată a datoriei externe a României socialiste. Politica severă de austeritate a dus la privilegierea produselor pentru export în detrimentul pieței interne. S-a creat o diferențiere calitativă între producția pentru export și cea pentru consumul intern, inclusiv în ceea ce privește designul integrat. Pe circuite bizare, inclusiv pe piața neagră, „produsele refuzate la export” erau foarte căutate.

Subgenul „artizanat”

În această perioadă s-a dezvoltat și un subgen specific de artizanat, la intersecția dintre artele aplicate și design. Această producție meșteșugărească era organizată de Uniunea Națională a Cooperației Meșteșugărești (UCECOM) prin 40 de cooperative meșteșugărești și alte 80 de secții ale altor cooperative. Aproximativ 50.000 de persoane lucrau în acest sector, dintre care 75% erau femei.

Transformări majore

După căderea comunismului, designul românesc a cunoscut transformări majore. Anii ’90 au adus dispariția comenzilor de stat și a infrastructurii industriale de suport, precum și desființarea treptată a rețelei de magazine Fondul Plastic. Accesul la spațiile de producție, atelierele colective și infrastructura tehnologică s-a pierdut, la fel și know-how-ul acumulat. Deși învățământul universitar continua să pregătească specialiști în domeniu, tot mai puțini tineri artiști își puteau continua activitatea în aceste domenii, din cauza accesului dificil la mijloacele de producție costisitoare și a dispariției infrastructurii industriale.

Obiect cult?

Un exemplu edificator pentru subcultura devenită mainstream în perioada comunistă este peștele decorativ din sticlă, un obiect expus de obicei pe televizor, care a devenit ulterior un „obiect cult” al perioadei comuniste.

obiceiuri de consum

Limitări ale creativității

Acest parcurs istoric al designului și artelor aplicate în România comunistă ne ajută să înțelegem mai bine nu doar limitările și constrângerile creativității și producției artistice, ci și obiceiurile de consum și stilul de viață al mai multor generații marcate de acest sistem. Moștenirea acestei perioade continuă să influențeze și astăzi percepția și practica designului în România.

o analiză creată de istoricul Cosmin Nasui

LinkedIn
Share
WhatsApp